Fluxul optic este un concept din viziunea computerizată care descrie modelul de mișcare aparentă a obiectelor, suprafețelor sau marginilor într-o scenă vizuală, cauzat de deplasarea relativă dintre observator și mediu. El este calculat prin compararea cadrelor succesive dintr-un videoclip sau o secvență de imagini și evidențiază direcția și viteza mișcării în fiecare punct al imaginii.
Această tehnică este utilizată pe scară largă în aplicații precum navigația dronelor, conducerea autonomă, urmărirea obiectelor și analiza comportamentală. Fluxul optic ajută sistemele AI să perceapă dinamica scenelor în timp real, permițând reacții inteligente și adaptative la schimbările din mediul înconjurător.
