Planificarea traseului (path planning) este procesul prin care un sistem autonom — robot mobil, vehicul fără șofer sau dronă — calculează cea mai bună secvență de mișcări pentru a ajunge dintr-un punct de pornire la o destinație, evitând obstacolele și respectând constrângerile fizice ale mediului.
Algoritmii de planificare a traseului folosesc hărți ale mediului (construite prin SLAM sau senzori LiDAR/camere) pentru a genera un graf de noduri și muchii posibile, pe care apoi îl parcurg cu tehnici precum A*, Dijkstra sau RRT (Rapidly-exploring Random Trees) pentru a găsi drumul optim din punct de vedere al distanței, timpului sau consumului de energie.
În practică, planificarea se face pe două niveluri: global (traseul general pe hartă, calculat o singură dată sau periodic) și local (ajustări în timp real pentru obstacole neprevăzute — un pieton care traversează, un cărucior mutat). Vehiculele autonome, roboții de depozit și dronele de livrare depind critic de acest al doilea nivel pentru siguranță.
Provocările principale sunt mediile dinamice (obiecte în mișcare), incertitudinea senzorilor și nevoia de a recalcula rapid traseul fără a consuma resurse de calcul excesive. Algoritmii moderni combină planificarea clasică cu învățarea automată, permițând robotului să anticipeze comportamentul altor agenți din mediu (de exemplu, traiectoria probabilă a unui alt vehicul) și să aleagă trasee mai sigure, nu doar mai scurte.
