Reconstrucția 3D este procesul de creare a unui model tridimensional al unui obiect sau al unei scene, pornind de la imagini bidimensionale (fotografii sau cadre video), date de la senzori de adâncime sau scanare LiDAR. Rezultatul este, de obicei, un nor de puncte (point cloud), o rețea de poligoane (mesh) sau un model volumetric care redă forma și, uneori, textura obiectului reconstruit.
Tehnicile clasice de reconstrucție 3D includ stereoscopia (folosirea a două sau mai multe camere din unghiuri diferite pentru a calcula adâncimea prin triangulație, similar cu modul în care ochii umani percep profunzimea) și structure-from-motion (reconstrucția din multiple imagini succesive, capturate în timp ce camera se mișcă în jurul obiectului). Tehnicile moderne bazate pe inteligență artificială, precum NeRF (Neural Radiance Fields) sau Gaussian Splatting, generează reconstrucții fotorealiste dintr-un set relativ mic de fotografii, învățând o reprezentare continuă a scenei.
Aplicațiile reconstrucției 3D sunt vaste: în robotică și vehicule autonome, ajută la înțelegerea geometriei mediului pentru navigație și evitarea obstacolelor; în arhitectură și construcții, permite documentarea digitală a clădirilor existente (BIM); în comerțul electronic, generează modele 3D ale produselor pentru vizualizare în realitate augmentată; în cinematografie și jocuri video, creează asset-uri digitale realiste; iar în medicină, reconstruiește structuri anatomice din scanări CT sau RMN pentru planificare chirurgicală.
