Recunoașterea gesturilor este o tehnologie de viziune computerizată și inteligență artificială care interpretează mișcările corpului uman — în special ale mâinilor și brațelor, dar și ale întregului corp sau ale expresiilor faciale — pentru a permite interacțiunea om-mașină fără atingere fizică sau dispozitive de intrare tradiționale (mouse, tastatură, telecomandă).
Din punct de vedere tehnic, sistemele de recunoaștere a gesturilor folosesc de obicei camere (uneori cu senzori de adâncime, precum cele din Kinect sau senzorii ToF din telefoanele moderne) pentru a captura poziția și mișcarea în timp a punctelor cheie ale corpului — articulațiile degetelor, încheieturile, coatele. Aceste date sunt apoi procesate de rețele neuronale antrenate să clasifice secvențe de mișcare în gesturi specifice, precum un salut, un „glisaj” pentru schimbarea unei pagini sau o comandă de zoom.
Aplicațiile practice includ interfețele pentru realitate virtuală și augmentată (unde controlerele fizice sunt înlocuite sau completate de recunoașterea mișcărilor mâinilor), sisteme de control gestual pentru electrocasnice și televizoare inteligente, interfețe accesibile pentru persoane cu dizabilități motorii care nu pot folosi dispozitive tradiționale de intrare, traducerea automată a limbajului semnelor pentru persoane cu deficiențe de auz, și control gestual în medii unde atingerea fizică nu este igienică sau practică, precum sălile de operație sau mediile industriale cu mâini murdare sau protejate de mănuși groase.
