Un senzor de proximitate este un dispozitiv capabil să detecteze prezența unui obiect apropiat, fără a fi nevoie de contact fizic direct, măsurând de regulă distanța sau simpla prezență a obiectului într-o rază determinată. În sistemele robotice și autonome, senzorii de proximitate joacă un rol esențial în evitarea coliziunilor la distanță scurtă și în interacțiunile sigure cu mediul înconjurător.
Tehnologiile de detecție variază semnificativ: senzorii infraroșu (IR) emit și detectează lumină infraroșie reflectată de obiecte apropiate, fiind ieftini și rapizi, dar sensibili la interferențe din lumina ambientală puternică; senzorii capacitivi detectează schimbări în câmpul electric cauzate de apropierea unui obiect, fiind eficienți pentru detectarea materialelor conductoare sau a corpului uman; senzorii ultrasonici (o formă de sonar) măsoară timpul de întoarcere al unui impuls sonor pentru a calcula distanța, fiind robuști în condiții de vizibilitate redusă.
În robotica industrială, senzorii de proximitate previn coliziunile brațelor robotice cu obiecte sau oameni din apropiere, oprind mișcarea instantaneu la detectarea unei apropieri periculoase — o funcție de siguranță critică pentru colaborarea om-robot. În vehiculele autonome și asistate, senzorii de proximitate din bara de protecție avertizează șoferul sau declanșează frânarea automată la parcare. Roboții de curățenie casnici și industriali folosesc senzori de proximitate pentru a evita scările sau marginile periculoase, oprindu-se înainte de a cădea.
