Superinteligența artificială (ASI – Artificial Superintelligence) este un concept teoretic care descrie o formă de inteligență care depășește semnificativ capacitatea cognitivă umană în practic toate domeniile relevante — creativitate, raționament, rezolvare de probleme, judecată socială — nu doar egalând-o, așa cum ar face o inteligență artificială generală (AGI).
Ideea centrală, popularizată de cercetători precum Nick Bostrom, este că, odată atins pragul unei inteligențe artificiale generale capabile să se îmbunătățească pe sine însăși, procesul de auto-perfecționare ar putea accelera rapid — un scenariu numit „explozie de inteligență” — ducând la un sistem a cărui capacitate depășește cu mult orice inteligență umană colectivă, într-un interval de timp relativ scurt.
Perspectiva unei superinteligențe ridică una dintre cele mai intens dezbătute probleme din domeniul siguranței AI: problema alinierii — cum se poate garanta că un sistem mult mai inteligent decât creatorii săi urmărește obiective compatibile cu bunăstarea umană, mai ales dacă un astfel de sistem ar putea găsi modalități neanticipate de a-și atinge obiectivele, potențial în detrimentul intereselor umane.
Deși rămâne un concept speculativ, fără un consens științific privind fezabilitatea sau calendarul apariției sale, subiectul a generat cercetare serioasă în domenii precum interpretabilitatea AI (înțelegerea cum „gândesc” cu adevărat modelele mari), tehnicile de control și supraveghere a sistemelor AI avansate, și cooperarea internațională pentru guvernanța responsabilă a tehnologiilor AI de frontieră.
