Analiza biometrică este utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială și viziune computerizată pentru a identifica sau verifica automat identitatea unei persoane pe baza caracteristicilor fizice sau comportamentale unice — amprente digitale, trăsături faciale, iris, voce, sau chiar tiparul unic de mers al unei persoane.
Sistemele biometrice moderne bazate pe AI extrag automat caracteristici distinctive dintr-o imagine sau înregistrare a trăsăturii biometrice și le compară matematic cu date stocate anterior, calculând un scor de similaritate care determină dacă persoana analizată corespunde identității pretinse (verificare, o comparație unu-la-unu) sau care identitate din o bază de date se potrivește cel mai bine (identificare, o comparație unu-la-mai-mulți).
Recunoașterea facială rămâne cea mai vizibilă și răspândită formă de analiză biometrică, folosită pentru deblocarea telefoanelor mobile, controlul accesului în clădiri securizate, verificarea identității la aeroporturi și granițe, și, controversat, în sisteme de supraveghere publică. Alte forme includ recunoașterea amprentelor digitale (folosită extensiv în dispozitive mobile și sisteme de securitate fizică), recunoașterea irisului (considerată una dintre cele mai precise metode biometrice, folosită în aplicații de securitate ridicată) și biometria comportamentală (analiza tiparelor unice de tastare, mișcare a mouse-ului sau mers, folosită pentru autentificare continuă, discretă, în fundal).
Utilizarea analizei biometrice ridică preocupări etice și legale semnificative privind confidențialitatea, consimțământul și riscul de supraveghere în masă, motiv pentru care multe jurisdicții, inclusiv Uniunea Europeană prin Actul AI, impun restricții stricte asupra utilizării recunoașterii biometrice în spații publice.
