Etica AI este domeniul interdisciplinar care studiază implicațiile morale, sociale și legale ale dezvoltării și utilizării sistemelor de inteligență artificială, cu scopul de a asigura că aceste tehnologii sunt create și folosite în mod responsabil, corect și în beneficiul societății.
Preocupările centrale ale eticii AI includ: prejudecata algoritmică (bias) — riscul ca un sistem AI, antrenat pe date istorice care reflectă inegalități sau discriminări existente în societate, să perpetueze sau chiar să amplifice aceste inechități în deciziile automate (de exemplu, în recrutare, aprobarea creditelor sau justiție penală); transparența și explicabilitatea — nevoia ca deciziile importante luate sau asistate de AI să poată fi înțelese și justificate, nu doar acceptate ca ieșiri ale unei „cutii negre”; confidențialitatea datelor — protejarea informațiilor personale folosite pentru antrenarea și operarea sistemelor AI; și responsabilitatea — clarificarea cine răspunde legal și moral atunci când un sistem AI produce daune, de la producătorul modelului la compania care îl implementează.
Alte teme importante includ impactul AI asupra pieței muncii (automatizarea unor locuri de muncă și necesitatea recalificării forței de muncă), utilizarea AI în scopuri militare sau de supraveghere în masă, și riscurile pe termen lung asociate sistemelor din ce în ce mai capabile.
Reglementarea eticii AI a devenit o prioritate legislativă globală, exemplul cel mai proeminent fiind Actul privind Inteligența Artificială al Uniunii Europene (EU AI Act), care clasifică sistemele AI pe niveluri de risc și impune obligații de conformitate proporționale, de la transparență simplă până la interdicții complete pentru aplicațiile considerate inacceptabile.
