Un exoschelet robotic este un dispozitiv mecanic purtabil, montat extern pe corpul uman, care amplifică forța fizică, susține mișcarea sau restabilește mobilitatea, folosind motoare, senzori și, din ce în ce mai frecvent, algoritmi de inteligență artificială pentru a interpreta intenția de mișcare a purtătorului și a răspunde natural și sincronizat cu aceasta.
Din punct de vedere tehnic, exoscheletele moderne integrează senzori care măsoară semnale electrice musculare (electromiografie), presiune sau unghiuri articulare pentru a detecta intenția de mișcare a utilizatorului cu o fracțiune de secundă înainte ca mișcarea fizică să fie complet inițiată, permițând motoarelor exoscheletului să asiste sau să amplifice mișcarea în mod fluid, fără întârziere perceptibilă. Algoritmii de învățare automată ajută la personalizarea răspunsului exoscheletului la tiparul unic de mișcare al fiecărui utilizator, îmbunătățind confortul și eficiența pe măsură ce sistemul „învață” din utilizarea repetată.
Exoscheletele se împart în două categorii principale: cele industriale, proiectate pentru a reduce oboseala și riscul de accidentare a muncitorilor care efectuează sarcini repetitive de ridicare sau muncă manuală intensă, prin preluarea unei părți din efortul fizic; și cele medicale, folosite în reabilitare pentru pacienți cu leziuni ale măduvei spinării, accident vascular cerebral sau alte afecțiuni care afectează mobilitatea, ajutându-i să meargă din nou sau să recâștige treptat controlul motor prin exerciții asistate.
Progresele recente în AI au făcut exoscheletele semnificativ mai naturale în funcționare, reducând senzația de „luptă” între mișcarea dorită de purtător și răspunsul mecanic al dispozitivului, un obstacol major pentru adoptarea pe scară largă a generațiilor anterioare de astfel de tehnologii.
