Inteligența artificială slabă (weak AI sau narrow AI) descrie toate sistemele de inteligență artificială care există în prezent și care sunt proiectate să îndeplinească o sarcină specifică sau un set restrâns de sarcini înrudite, fără a poseda o înțelegere generală sau capacitatea de a-și transfera cunoștințele către domenii complet diferite.
Deși termenul „slabă” poate sugera limitări, sistemele de AI slabă pot atinge, și adesea depășesc, performanța umană în sarcina lor specifică: un model de recunoaștere facială poate identifica persoane cu o precizie mai mare decât un om, un algoritm de joc poate învinge campionii mondiali la șah sau Go, iar un model de limbaj poate genera text coerent pe o gamă vastă de subiecte. Toate acestea rămân, totuși, forme de inteligență artificială slabă, pentru că fiecare sistem excelează într-un domeniu restrâns și nu poate transfera automat această competență către o sarcină complet diferită pentru care nu a fost antrenat.
Aproape toate aplicațiile practice de AI din prezent — asistenții virtuali, motoarele de recomandare, sistemele de detectare a fraudei, chatboții, modelele de generare de imagini — sunt exemple de inteligență artificială slabă, oricât de sofisticate ar părea din exterior.
Conceptul se opune inteligenței artificiale puternice (AGI), un obiectiv teoretic pe termen lung al cercetării, care ar presupune o flexibilitate cognitivă comparabilă cu cea umană, capabilă să învețe și să raționeze în orice domeniu, nu doar în cel pentru care a fost special antrenată.
