Un senzor IMU (Inertial Measurement Unit — unitate de măsurare inerțială) este un dispozitiv electronic care combină, de obicei, un accelerometru, un giroscop și uneori un magnetometru pentru a măsura mișcarea, orientarea și accelerația unui obiect în spațiu, fără a avea nevoie de un semnal extern precum GPS.
Accelerometrul măsoară forțele de accelerație liniară pe cele trei axe (X, Y, Z), giroscopul măsoară viteza unghiulară (cât de repede se rotește obiectul), iar magnetometrul, atunci când este prezent, oferă un punct de referință față de câmpul magnetic al Pământului pentru a corecta deriva busolei. Combinarea acestor date, printr-un proces numit „fuziune senzorială”, permite estimarea precisă a poziției și orientării obiectului în timp real.
Senzorii IMU sunt esențiali pentru roboții mobili, dronele autonome, vehiculele fără șofer, dispozitivele purtabile (smartwatch-uri, VR headset-uri) și telefoanele mobile — orice dispozitiv care trebuie să „știe” cum se mișcă fără a se baza exclusiv pe camere sau GPS, care pot fi lente sau indisponibile (de exemplu, în interior sau sub copertaj dens).
O limitare importantă este deriva acumulată în timp (integration drift): micile erori de măsurare se acumulează progresiv, ducând la estimări din ce în ce mai imprecise dacă IMU-ul nu este recalibrat periodic cu alte surse de date, precum GPS-ul sau camerele. De aceea, sistemele autonome moderne combină IMU cu LiDAR, camere și algoritmi SLAM pentru navigație robustă.
