Senzorul radar auto este un dispozitiv care folosește unde radio pentru a detecta prezența, distanța, viteza și direcția de mișcare a obiectelor din jurul unui vehicul, fiind o componentă esențială a sistemelor moderne de asistență la condus și a vehiculelor autonome.
Principiul de funcționare se bazează pe emiterea de unde electromagnetice și analiza semnalului reflectat de obiectele întâlnite: timpul necesar undei să se întoarcă la senzor determină distanța până la obiect, iar schimbarea de frecvență a semnalului reflectat (efectul Doppler) permite calcularea directă a vitezei relative a obiectului detectat față de vehicul, fără a fi nevoie de măsurători succesive pentru a deduce viteza, spre deosebire de camere sau LiDAR.
Avantajul distinctiv al radarului față de alte tehnologii de percepție este performanța robustă în condiții meteo dificile — ploaie intensă, ceață densă, ninsoare sau praf — situații în care camerele optice și, în anumite cazuri, LiDAR-ul, pot avea performanțe semnificativ degradate. Radarul funcționează la fel de bine ziua sau noaptea, deoarece nu depinde de lumină vizibilă.
Principalele limitări sunt rezoluția spațială mai redusă comparativ cu LiDAR (dificultatea de a distinge forma exactă și detaliile fine ale unui obiect) și dificultatea de a clasifica precis tipul obiectului detectat (un radar poate detecta ușor prezența unui obstacol, dar nu poate spune singur dacă este un pieton, un stâlp sau o pungă de plastic mișcată de vânt). Din acest motiv, vehiculele autonome moderne combină radarul cu camere și, adesea, LiDAR, printr-un proces de fuziune senzorială, pentru a obține o percepție completă și robustă a mediului.
