Un sistem de navigație autonomă este ansamblul de senzori, algoritmi și software care permite unui robot, vehicul sau dronă să determine propria poziție, să planifice un traseu și să se deplaseze în siguranță către o destinație, fără intervenție umană directă în luarea deciziilor de mișcare.
Componentele centrale ale unui sistem de navigație includ localizarea (determinarea poziției curente, folosind GPS, IMU, odometrie vizuală sau tehnici SLAM), cartografierea (construirea sau utilizarea unei hărți a mediului), planificarea traseului (calcularea celui mai bun drum către destinație) și controlul mișcării (traducerea planului în comenzi concrete pentru motoare sau actuatori).
În exterior, unde semnalul GPS este disponibil, navigația se bazează adesea pe combinarea GPS cu IMU pentru precizie și continuitate. În interior sau în medii dens construite (unde GPS-ul este slab sau absent), sistemele de navigație depind de SLAM (Simultaneous Localization and Mapping), care construiește o hartă a mediului în timp real folosind camere sau LiDAR, localizând simultan robotul pe această hartă.
Sistemele de navigație moderne trebuie să gestioneze incertitudinea și mediile dinamice — obstacole care apar brusc, alți agenți în mișcare (pietoni, alte vehicule) — recalculând continuu traseul optim. Aplicațiile practice acoperă vehiculele autonome, roboții de depozit, dronele de livrare, aspiratoarele robotizate și roboții de asistență în spitale sau hoteluri.
